Analizatrul auditiv(Biologie)

Analizatorul auditiv - anatomie si fiziologie

1. Undele  sonore

-fregvenţa  este  măsurată  in  herz.

-Intensitatea este  măsurată  in  decibeli.

2.  structura  urechii 

a. Urechea externă

            -direcţionează  valurile  sonore  în  canalul  auditiv 

b.Urechea  mijlocie 

- Este  umplută  de  aer

- Conţine  membrana  timpanică  şi  osişoarele  auditive  (ciocănaşul, nicovala şi  scăriţa).  Scăriţa  este  înserată  în  fereastra  ovală, o membrană  dintre  urechea  mijlocie  şi  urechea  internă. 

- Undele  sonore  fac  ca  membrana  timpanică  să  vibreze,  la  rândul  lor  oscilaţiile  vibrante  împing  scăriţa  în  fereastra  ovală  şi  fac  o  deplasare  a fluidului  în  urechea  internă. 

- Energia  sonoră  este  amplificată  de  acţiunea de pârghie a osişoarelor auditive  şi  concentrarea  undelor sonore  de  la  membrana  timpanică  mare  pînă la  fereastra  ovală  mică.

c)  Urechea  internă 

- este  umplută  cu  lichid

     - consistă  dintr-un  labirint  (canale  semicirculare,  cohlea  şi  vestibulul)  şi  o  serie  de  ducturi  numite  labirintul  membranar.

Partea  fluidă  externă  a  ductului  este  perilimfă. 

Partea  fluidă  internă  a  ductului  este  endolimfă.

  

 Structura  cohleei: 3  canale  tubulare.

a)   Scala  vestibuli  şi  scala  timpani  conţin  perilimfă  care  are  un  nivel  înalt  de  (Na+).

b)             Scala  media  conţine  endolimf , care  are  un  nivel  înalt  de  (K+).  Scala  medie  este  mărginită  de  membrana  bazilară  pe care se află organul  Corti.

Structura  organului  Corti

a. Este  localizat  pe  membrana  bazală

b. Conţine  celule  receptoare (celulele  ciliate interne  şi  celulele  ciliate externe,  p/u  stimuli  audutivi.  Cilii  acestor celule  ies  în  endolimfă).

c. Celulele  ciliate  interne  sunt  aranjate  într-un  singur  rând  şi  sunt  puţine  la  nr. Celulele  ciliate externe  sunt  aranjate  în  rânduri  paralele  şi  sunt  în  nr.  mai  mare  decât  celulele  ciliate interne.

Ganglionul  spiralat  conţine  corpul celulelor   ce formează nervul  auditiv  (nervul  cranian  CN  VIII  face  sinapsă  cu  celulele  ciliate).

Paşii  în  transmiterea  auditivă  de  către  organul  Corti  

           Oscileţiile de la  Scala  vestibulară → Scala  media → Membrana  tectorială →  Membrana  bazilară →  Scala  timpani (cilii  celulelor  ciliate sunt  orientate spre membrana  tectorială).

                       Organul  Corti  şi  transmiterea  auditivă.

a)          Undele  sonore  cauzează  vibraţia  organului  Corti,  deoarece  membrana  bazilară este  mult  mai  elastică  decât  membrana  tectorială,  vibraţia  membranei  bazilare  cauzează  înclinarea  cililor celulelor  ciliate  întrucât  ele  împing  membrana  tectorială.

b)         Înclinarea  cililor  cauzează  schimbări  în  conducerea  K+  în  membrana  celulei  ciliate.  Înclinarea  într-o  direcţie  cauzează  depolarizarea,  în  direcţie opusă  cauzează  hiperpolarizarea.  Potenţialul  oscilator  care  rezultă  este  numit  potenţialul  microfonic  cohlear.

c)          Potenţialul  oscilator  al  celulelor  ciliate  generează  stimuli  în fibrele nervilor  cohlear. 

Cum  sunt  codate  sunetele. 

1. Frecvenţa  care  activează  anumite  celule  ciliate depind  de  plasarea  acestora de-a  lungul  membranei  bazilare.
2. Baza  membranei  bazilare  (lângă  fereastra  ovală  şi  rotundă)  este  îngustă  şi  rigidă.  Ea  răspunde  cel  mai  bine  la  frecvenţa  înaltă.
3. Apexul  membranei  bazilare  (lângă helicotremă)  este  larg  şi  compliant.  Răspunde  cel  mai  bine  la frecvenţe  scăzute. 

Căile  auditorii  centrale 

1. fibrele  se  ridică  prin  lemniscus  lateral  la  coliculul  inferior urmează  nucleul  geniculat  medical  al  talamusului  apoi  cortexului  auditiv.
2. Fibrele  pot  fi  încrucişate  şi  neîncrucişate  rezultînd  cu  un  amestec  al  fibrelor  auditive  ascendente  de la ambele  urechi,  la  toate  nivelurile  înalte.  Totuşi  leziunea  cohleei  unei  urechi  cauzează  asurzirea  unilaterală  şi  atât. 
3. Este  o  reprezentare  tonotopică  a  frecvenţei  la  toate  nivelele  căilor  auditorii  centrale. 
4. Discriminarea  trăsăturilor  complexe  (aşa  ca  abilitatea  de  a  recunoaşte  o  secvenţă  model,  este  o  proprietate  a  cortexului  cerebral.