Lupta de emancipare din Transilvania(Istorie)

                                             Lupta de emancipare din Transilvania
Cauzele și obiectivele urmărite    

Constituirea naţiunii române a fost grăbită în Transilvania de regimul stării de opresiune la care era supusă populaţia locală.

■ românii erau menţinuţi în calitate de toleraţi lipsiţi de drepturi economice şi politice, supuşi unor grele sarcini financiare şi militare, ameninţaţi cu politica de catolicizare;
■ lupta pentru menţinerea bisericii ortodoxe a fost o cale de afirmare a spiritului propriu românesc;
■ ideologia naţională a devenit profund militantă şi a furnizat gânditorilor şi oamenilor politici o argumentaţie solidă în apărarea drepturilor românilor;
■ mişcarea naţională avea centre la: Blaj, Oradea, Cluj, Sibiu, şi s-a sprijinit pe intelectuali, ierarhi ai bisericii unite şi ortodoxe, militari români, mica nobilime românească;
■ un rol important au avut şi şcolile în limba română şi pregătirea de preoţi trimişi să-şi desăvârşească formaţia confesională la Roma şi Viena cu concursul unor înalţi prelaţi.
      Intelectualii români din Ardeal considerau că alta trebuie să fie calea pentru dobândirea unor drepturi egale cu celelalte naţiuni din principat, una guvernată de raţiune şi adaptată momentului istoric. Cu această convingere ei s-au implicat în vasta mişcare politică care a cuprins ţara după moartea lui Iosif II atunci când cele trei naţiuni politice încercau să anuleze reformele pentru a-şi redobândi integral privilegiile de care beneficiaseră mai înainte. 
      Românii şi-au formulat revendicările într-o impresionantă petiţie adresată împăratului Leopold II (1790-1792) numită „Supplex Libellus Valachorum”, documentul politic românesc cel mai important în veacul al XVIII-lea în Transilvania. Este produsul muncii mai multor intelectuali între care Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior.
 Activitatea episcopului Ioan Inochentie Miku KleinEpiscopul unit Inocenţiu Micu (Klein - corespondentul german pentru Micu), în anul 1728, în calitate de membru al Dietei Transilvaniei în 1741 cere:
        •  să se acorde românilor şi preoţilor lor egalitate în drepturi cu naţiunile privilegiate:
        •  înfiinţarea de şcoli în limba română;
        •  dreptul ţăranilor de liberă strămutare; acordare de pământ ţăranilor iobagi; 
        •  alegerea românilor în Dietă;
        •  respectarea drepturilor micii nobilimi române din Făgăraş, Hunedoara şi Chioar;
        •  aduce în dezbatere argumentaţia istorică a originii latine, vechimii şi continuităţii românilor;
■ în 1744 revendicările au fost formulate într-o petiţie Supllex Libellus şi înaintată împărătesei Mariei Tereza;
■ în 1744 un sinod convocat la Blaj urma să dezbată probleme semnificative ale naţiunii;
■ la cererea curţii din Viena Inochentie Micu este exilat la Roma până la moarte; ideile sale sunt preluate de un alt Supplex (în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea) şi apoi de şcoala Ardeleană;
■ după mişcarea românilor din 1762 a fost numit un nou episcop ortodox în Transilvania, Vasile Novacovici de origine sârbă şi apoi în 1809 un român, Vasile Moga.
 

Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae 
(în latină - Petiţia Valahilor din Transilvania) 

 Împrejurările istorice nu au permis în 1859 realizarea Marii Uniri. La sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea se intensifică lupta pentru eliberarea românilor aflaţi sub dominaţia străină. Coordonată şi gândită în principal la Bucureşti lupta românilor pentru unitate naţională a fost sprijinită material şi politic şi sa bucurat de simpatia opiniei publice şi a cercurilor conducătoare din Vechiul Regat

-Transilvania, cea mai importantă provincie românească sub dominaţie străină 
-în 1900 Transilvania număra 5,2 milioane de locuitori.
Românii reprezintă majoritatea populaţiei
-în 1880 reprezenta 47,44 %
-în 1890, Imperiul a fost împărţit între Austria şi Ungaria, ambele supuse aceluiaşi suveran, Francisc Iosif, împărat al Austriei şi rege apostolic al Ungariei

-două delegaţii urmau să rezolve în cele două capitale Viena şi Budapesta probleme legislative 
-s-a încheiat o convenţie vamală 
-a fost repusă în drepturi Constituţia maghiară din 1848

Printre fruntaşii mişcării româneşti din Transilvania se înscriu la sfârşitul secolului al XlX-lea: Vicentiu Babeş, Vasile Lucaciu, Iuliu Coroianu, Ion Raţiu, Gheorghe Pop de Baseşti, Eugen Brote şi alţii.

- memorandumul românilor din Transilvania şi Ungaria a fost înaintat Curţii de la Viena în anul 1892, sub egida Partidului National Român, fiind semnat de personalităţi marcante: Ion Raţiu, Gheorghe Pop de Basesti, Vasile Lucaciu şi alţii
- împăratul refuză documentul; l-a trimis guvernului de la Budapesta care l-a respins.

Liderii românilor au fost acuzaţi de autorităţile maghiare de "atentat contra statului ungar" şi judecaţi la Cluj unde au fost întemniţaţi, fiind apoi graţiaţi în urma demonstraţiilor de protest, a lucrărilor apărute în presa Europei cât şi a intervenţiei personale a lui Carol I.    47,98 %
-în 1900. 47,20 %
-în 1910, 46,20 %.

Din 4.597 de comune din Transilvania românii dominau în 2971, adică 67,% dintre acestea
-1860-Congresul românilor din Banat a propus unirea Banatului' cu Transilvania şi autonoma faţă de Ungaria
-1861-Banatul a fost încorporat la Ungaria
-1861- constituirea Asociaţiei Transilvănene pentru literatupă şi limba poporului român (A.S.T.R.A.)
-în 1867-   Imperiul a fost împărţit între Austria şi Ungaria, ambele supuse aceluiaşi suveran, Francisc Iosif, împărat al Austriei şi rege apostolic al Ungariei

-două delegaţii urmau să rezolve în cele două capitale Viena şi Budapesta probleme legislative 
-s-a încheiat o convenţie vamală 
-a fost repusă în drepturi Constituţia maghiară din 1848

Printre fruntaşii mişcării româneşti din Transilvania se înscriu la sfârşitul secolului al XlX-lea: Vicentiu Babeş, Vasile Lucaciu, Iuliu Coroianu, Ion Raţiu, Gheorghe Pop de Baseşti, Eugen Brote şi alţii.

- memorandumul românilor din Transilvania şi Ungaria a fost înaintat Curţii de la Viena în anul 1892, sub egida Partidului National Român, fiind semnat de personalităţi marcante: Ion Raţiu, Gheorghe Pop de Basesti, Vasile Lucaciu şi alţii
- împăratul refuză documentul; l-a trimis guvernului de la Budapesta care l-a respins.

Liderii românilor au fost acuzaţi de autorităţile maghiare de "atentat contra statului ungar" şi judecaţi la Cluj unde au fost întemniţaţi, fiind apoi graţiaţi în urma demonstraţiilor de protest, a lucrărilor apărute în presa Europei cât şi a intervenţiei personale a lui Carol I.