,,Nu încep niciodată să scriu pînă
ce nu aud și nu
văd omul ,cu toate amănuntele lui în fața
mea.Întîi îi zic
pe nume...”
Întradevăr majoritatea oamenilor nu sunt ceea ce de fapt încearcă să arate.Pentru a nu-și arăta propria personalitate în public și în societate ei încearcă mereu să se ascundă sub un alt nume sau mai bine spub o mască.Cunoaștem cu toții că viața nu este de fapt asa cum o vedem noi și cum dorim sa fie ia.Viața este un joc în care noi oamenii luăm rolul principal,de a fi actori.Lumea e construită din substanțe diferite altele folositoare altele otrăvitoare.Ochii omului vorbesc despre multe adevăruri sau minciuni dar,sufletul totuși vorbește în locul lui de accea trebuie foarte mult să-l cercetezi înainte de al caracteriza.Pentru a găsi cele mai bune metode de al cunoaște și pentru al caracteriza cel mai bine e să vorbești cu el față în față astfel începi ai cunoaste fiecare punct al său.
Ion Luca Caragiale a fost,este și va rămîne criticul care a reușit să ne vorbească despre omenire și totdată să o reprezinte.Ne-a demostrat asta chiar prin opera sa,,O scrisoase pierdută”,unde mai întîi de toate le-a dat personajelor un nume,care le-a piermis să le autocaracterizeze personalitatea,de aici concluzionăm că fiecare nume a personajului are o explicație si o reprezentare în plan propriu a personalității.
Caragiale a fost acel care a reușit să caracterizeze personajele din opera sa începînd de la propriile lor nume cum ar fi:,,Trahanache,Dandanache,Joițica”,s.a. personaje pe care le-a lăsat să le trecem cu vederea zi de zi.
Ion Luca Caragiale este pentru mine,îndeosebi pentru toți un exemplu bun de urmat,deoarece el a fost acel om care nu a privit lumea la fel ca ceilți oameni.El privea societatea din alt colț al lumii încercînd mereu să descopere noi caractere umane,să asculte oamenii,să le valoreze calitățile și să-și contruiască o imagine a vieții în care trăiește.El nu a fost acel care a redat realitatea într-o imagine proastă a oamenilor,dar a reprezentat realitatea în proză în piele și oase.
Omul în viziunea mea este remarcabil prin simplu fapt că trăiește,dar cît de bine îi decurge viața depinde doar de el ,acesta e scopul vieții sale ,pe care unii îl descoperă doar la sfîrșit .Scopul nostru e să trăim frumos , să ne bucurăm de ceea ce aveam mai de preț –,,sufletul”.
Întradevăr majoritatea oamenilor nu sunt ceea ce de fapt încearcă să arate.Pentru a nu-și arăta propria personalitate în public și în societate ei încearcă mereu să se ascundă sub un alt nume sau mai bine spub o mască.Cunoaștem cu toții că viața nu este de fapt asa cum o vedem noi și cum dorim sa fie ia.Viața este un joc în care noi oamenii luăm rolul principal,de a fi actori.Lumea e construită din substanțe diferite altele folositoare altele otrăvitoare.Ochii omului vorbesc despre multe adevăruri sau minciuni dar,sufletul totuși vorbește în locul lui de accea trebuie foarte mult să-l cercetezi înainte de al caracteriza.Pentru a găsi cele mai bune metode de al cunoaște și pentru al caracteriza cel mai bine e să vorbești cu el față în față astfel începi ai cunoaste fiecare punct al său.
Ion Luca Caragiale a fost,este și va rămîne criticul care a reușit să ne vorbească despre omenire și totdată să o reprezinte.Ne-a demostrat asta chiar prin opera sa,,O scrisoase pierdută”,unde mai întîi de toate le-a dat personajelor un nume,care le-a piermis să le autocaracterizeze personalitatea,de aici concluzionăm că fiecare nume a personajului are o explicație si o reprezentare în plan propriu a personalității.
Caragiale a fost acel care a reușit să caracterizeze personajele din opera sa începînd de la propriile lor nume cum ar fi:,,Trahanache,Dandanache,Joițica”,s.a. personaje pe care le-a lăsat să le trecem cu vederea zi de zi.
Ion Luca Caragiale este pentru mine,îndeosebi pentru toți un exemplu bun de urmat,deoarece el a fost acel om care nu a privit lumea la fel ca ceilți oameni.El privea societatea din alt colț al lumii încercînd mereu să descopere noi caractere umane,să asculte oamenii,să le valoreze calitățile și să-și contruiască o imagine a vieții în care trăiește.El nu a fost acel care a redat realitatea într-o imagine proastă a oamenilor,dar a reprezentat realitatea în proză în piele și oase.
Omul în viziunea mea este remarcabil prin simplu fapt că trăiește,dar cît de bine îi decurge viața depinde doar de el ,acesta e scopul vieții sale ,pe care unii îl descoperă doar la sfîrșit .Scopul nostru e să trăim frumos , să ne bucurăm de ceea ce aveam mai de preț –,,sufletul”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu