Caracteristici
Corpul arahnidelor este împartit în doua parti:partea anterioara(prosoma) contine organele de simt, gura, dar nu are antene. Prima pereche de apendici(chelicerae) poate forma clesti, câte odata otravitori, iar cea de-a doua pereche (pedipalp) poate forma clesti, organe de simt sau picioare. Celelalte perechi, în general patru, sunt folosite pentru mers. Partea posterioara a corpului, sau abdomenul(opisthosoma) contine deschiderile genitale, si alte structuri, printre care se numara si plamânii-carte. Mâncarea este mai întâi descompusa de fluide secretate si apoi ingerata.
Comportament si Importanta
Arahnidele vâneaza sau asteapta venirea unor insecte. Au ochi simpli si diferite parti folosite la vânat, cum ar fi coada scorpionului si glandele producatoare de matase ale paianjenului. Moliile si capusele au capacitati locomotorii limitate si de aceea sug lichidele unor animale sau plante. Arahnidele sunt animale solitare, cu exceptia sezonului de împerechere, când comportamente complexe pot fi observate. Sexele sunt separate, iar femelel pazesc oualele si puii.
Arahnidele sunt în general folositoare deoarece se hranesc cu insecte daunatoare, iar putine specii de scorpioni si paianjeni sunt periculosi. Moliile si capusele infecteaza oamenii si animalele si plantele domestice, raspândind astfel diverse boli.
Clasificare stiintifica Arahnidele constituie clasa Arachnida, din familia Arthropoda.
https://www.youtube.com/watch?v=teroGtgHqUk
Capusele sunt insecte parazite ce populeaza suprafata corpului (sunt ectoparaziti). Majoritatea se gasesc pe tegumentele mamiferelor (sau in blana lor), pe pielea pasarilor sau, mai rar, a reptilelor. Capusele fac parte din aceeasi clasa de insecte cu scorpionii si paienjenii - arahnide, din subclasa acarieni. Sunt paraziti hematofagi (se hranesc cu sangele gazdelor) si populeaza o singura gazda timp de cateva cateva zile, daca nu sunt indepartate. Cele mai multe cazuri apar primavara si vara (pana tarziu, spre toamna). Muscaturile lor sunt indolore (de aceea prezenta lor nu este simtita de catre gazda).
O parte din capuse nu transmit boli si nici nu determina aparitia unor probleme grave de sanatate gazdei. Altele insa, reprezinta principalul vector al bolii Lyme sau al unui tip particular de menigoencefalita.
In general, capusele tinere au 6 picioare (3 perechi), cele mature au 4 perechi. Sunt de dimensiuni foarte mici, insa pot fi vizibile cu ochiul liber. Masculii sunt negri, femelele sunt negre cu abdomenul rosu. Singura cale de a infecta o noua gazda este contactul fizic (ele nu sar, nu zboara, dar se ataseaza de corpul victimei). Se gasesc de obicei in iarba inalta si de acolo trec direct pe tegumente.
Capusele trebuie indepartate imediat ce sunt descoperite, iar pacientul trebuie sa fie atent sa le indeparteze in intregime, deoarece doar astfel se poate preveni transmiterea unor boli: prin indepartarea corpului se elimina riscul de transmitere a bolilor in timpul pranzului parazitului, prin indepartarea capului se elimina posibilitatea de aparitie la nivel local a unei inflamatii. De obicei pacientul nu trebuie sa ia masuri suplimentare: este suficient sa indeparteze atent capusa (sa se asigure ca este completa), sa dezinfecteze zona si sa se asigure ca nu apare o reactie in zona respectiva (o infectie sau inflamatie). Doar in anumite cazuri este necesar si un vaccin antitetanic.
Exista persoane care dezvolta reactii alergice la capuse. Intensitatea lor variaza: poate fi moderata, cu doar cateva semne si simptome prezente, sau poate fi grava (in cazuri rare, insa) evoluand chiar si cu soc anafilactic. Majoritatea afectiunilor pe care Capusele le pot determina in organismul uman au ca principale semne si simptome manifestari asemanatoare gripei: febra, cefalee, greata, voma, mialgii. Simptomele pot debuta inca din prima zi de la muscatura pana la 3 saptamani. Uneori, simptomele sunt insotite de aparitia unor pete rosiatice (rash-uri cutanate) la locul leziunii.
Capusele sunt cel mai adesea vectorii pentru:
- Bola Lyme
- Tularemie
- Babesioza
- Febra de Colorado.
Alte manifestari locale ce apar dupa muscatura de capusa includ:
- aparitia unei papule rosii sau dezvoltarea unei reactii granulomatoase
- aparitia unor vezicule, pustule ulcerate, escare, alaturi de dureri si tumefactie locala.
Paralizia indusa de muscatura de capusa este o complicatie relativ rara, insa ea poate sa apara. Este o paralizie flasca cu evolutie ascendenta, care apare daca un anumit tip de capuse secretante de toxine raman atasate de suprafata gazdei prea mult timp. Neurotoxina este secretata in saliva vascoasa a capusei doar dupa cateva zile (la primele hraniri nu apare). Paralizia poate fi cauzata chiar si de o singura capusa, mai ales daca aceasta este localizata la baza capului sau in vecinatatea coloanei, si implicit a maduvei spinale.
Simptomele acestei paralizii includ:
- Anorexie, letargie, slabiciune musculara
- Nistagmus
- Tulburari de coordonare.
Poate sa apara si paralizia respiratorie de cauza bulbara. Simptomele se remit daca se indeparteaza capusa.Specialistii recomanda pacientilor sa se prezinte de urgenta la medic in cazul in care:
- Dezvolta semne de aparitie a socului (mai ales in cazul copiilor)
- Apar tulburari de respiratie (moderate sau severe)
- Au avut un alt episod de reactie alergica severa (anafilaxie) care a aparut intr-o situatie similara (intepatura sau muscatura de insecte).
- Apare o tumefactie importanta a limbii, alaturi de edem laringian
- Se instaleaza convulsii necontrolate, in care pacientul este complet neresponsiv si inconstient.
Pacientii isi pot analiza simptomele aparute in urma unei muscaturi de capusa daca raspund la cateva intrebari referitoare la posibilele manifestari ale acestora:
- Au existat modificari ale respiratiei de tipul wheezing-ului sau diverse manifestari cutanate de tipul urticariilor?
- Au aparut semne de paralizie: dificultati in mobilizarea bratelor sau membrelor inferioare, parestezii, amorteli, anestezii (pierderea completa a sensibilitatii intr-un anumit teritoriu), dificultati la vorbire, la deglutitie, tulburari vizuale?
- Exista manifestari locale la locul de muscatura a capusei?
Exista si boli cronice care pot influenta vindecarea normala si rapida a zonei (diabet zaharat, boala arteriala periferica), boli sau patologii acute tratate cu corticosteroizi (care scad capacitatea organismului de a lupta impotriva unor infectii). Se observa limfadenita locala sau regionala (inflamarea vaselor limfatice care dreneaza zona), exista semne deinflamatie (durere, cresterea temperaturii locale, tumefactie, roseata)? S-a format o colectie purulenta in jurul muscaturii? Starea generala s-a complicat cu febra sau frison?
- Au existat in ultimele 6 luni simptome asemanatoare celor din raceala, gripa?
- Exista pe suprafata corporala rash-uri sau alte reactii cutanate?
- Sunt capuse ce nu au putut fi indepartate in totalitate de pe suprafata corpului?
- Exista o vaccinare antitenatica in antecedentele recente ale pacientului?
Daca pacientii prezinta chiar si cateva din aceste modificari sunt sfatuiti sa se prezinte la medic pentru a trata corespunzator o problema ce poate deveni serioasa prin complicatiile ei imediate sau tardive.Capusele trebuie indepartate de pe suprafata corpului de indata ce sunt descoperite.
Astfel se reduce riscul de aparitie a unor reactii inflamatorii tegumentare ca si cel de transmitere al unor boli infectioase.
Daca pacientii se prezinta la medic cu parazitul inca atasat pe suprafata tegumentara, cea mai buna metoda de extragere a acestuia este folosind o pensa curba, cu varful bont (astfel se asigura indepartarea capusii in intregime). Pensa se plaseaza cu varful paralel cu tegumentul, se apuca intai capul, apoi corpul printr-o singura miscare ferma si sigura. Pensa se plaseaza cat mai aproape sau chiar in contact cu tegumentul.
Medicul trebuie sa fie atent sa nu sectioneze corpul capusei.
Pensa trebuie apoi trasa direct, fara a se executa alte miscari cu ea. Pensele cu varful curb sunt cele mai bune pentru astfel de manevre: varful vine in contact cu pielea, iar forma serveste foarte bine scopului (de prindere, apucare si tragere), in timp ce restul pensei ofera medicului liberatate de miscare.
Daca raman totusi parti din segmentul bucal fixate in straturile tegumentului, medicul va incerca indepartarea acestora prin alte mijloace.
Nu se recomanda incercarea de eliminare a acestora daca nu se stie exact ca a ramas in tegument: eventualele incizii pot produce mai mult rau decat bine, iar vindecarea pacientului va fi semnificativ afectata.
Pacientii sunt sfatuiti sa incerce sa indeparteze cauza utilizand o penseta cu varfuri foarte fine.
Specialistii nu recomanda:
Tratamentul antialgic
Cele mai recomandate astfel de medicament sunt:
Simptomele care trebuie monitorizate in perioada de tratament sunt:
Daca nu au penseta, pot incerca sa apuce capusa cu degetele, insa doar cu o manusa, batista, servetel, niciodata cu mana descoperita:
- Capusa se prinde cat mai aproape de segmentul bucal (partea cu care se agata, de fapt, de piele)
- Nu se recomanda apucarea capusei de corp prin presiune mecanica - fluidul toxic din interiorul ei va fi impins in organismul gazda
- Nu se efectueaza miscari alternante, ci doar se apuca si se trage usor, pana cand capusa se desprinde de tegumente (daca aceasta desprindere este fortata in vreun fel exista posibilitatea detasarii capului de corp. Dupa indepartare, se poate pune capusa intr-un borcanel cu alcool sanitar pentru a permite medicului sa identifice exact tipul de capusa care a provocat muscatura: unele tipuri sunt vectori ai bolii Lyme, babesiozei sau altor infectii).
- Dupa ce capusa a fost eliminata zona trebuie curatata. Aceasta se realizeaza acasa cu apa calda si sapun, sau cu un antiseptic de uz general. Daca apare tumefactie locala se poate administra un antihistaminic oral. Desi profilaxia antibiotica pentru bolile transmise de capuse nu este foarte utilizata, unii medici o considera necesara si ca urmare le administreaza pacientilor doxiciclina (mai ales pacientilor ce provin din zone cu cazuri de boala Lyme).
- Aplicarea diferitelor unguente (pentu a favoriza alunecarea ei), a lacului de unghii, gazului. Toate acestea vor favoriza infectarea zonei.
- Incercarea de ardere a capusei in timp ce se afla atasata de tegument (cu un chibrit sau bricheta) deoarece se pot provoca leziuni grave.
In cazul in care zona se infecteaza sau se inflameaza se recomanda aplicarea locala a unei creme pe baza de antibiotic (cum ar fi bacitracina sau polimixa B) peste care se pune un pansament curat. Daca apare o reactie locala cu eruptie (papule, macule, prurit sau alte semne de alergie la unguente) se recomanda incetarea utilizarii sale. Pentru ca astfel de reactii sa fie observate din timp, pansamentul trebuie indepartat zilnic, iar zona examinata pentru a se nota evolutia.
Dupa indepartarea capusei pacientul trebuie sa se spele pe maini. De asemnea, este util, pentru a preveni muscaturile, ca dupa ce pacientii s-au intors din zone unde ar fi putut veni in contact cu capusile (paduri, ferme de animale si pasari) sa se inspecteze pentru a observa eventualii paraziti.
Printre cele mai frecvente recomandari se numara:
- Aplicarea unor comprese cu gheata pe zona lezata. Gheata nu se pune direct pe piele, ci doar invelita intr-un prosop sau material de bumbac. Se tine timp de 15-20 de minute la fiecare ora, timp de 6 ore
- Administrarea unor antialgice si antiinflamatoare usoare, ce pot fi eliberate fara prescriptie medicala. Se recomanda, totusi, analizarea cu atentie a posibilelor reactii adverse pe care astfel de medicamente le au, unele putand fi chiar importante.
- Antihistaminice - amelioreaza pruritul, eritemul si edemul. Nu sunt indicate copiilor (decat la stricta recomandare a medicului)
- Spray anestezic local pe baza de benzocaina cu efect analgezic (se recomanda sistarea utilizarii sale daca apar manifestari cutanate neplacute)
- Antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen, aspirina)
- Acetaminofen (paracetamol).
Daca dupa primele 6 ore nu apare o manifestare cutanata la locul muscaturii se poate pune o compresa calduta pentru a ameliora starea pacientului.
De retinut!
Pacientii sunt sfatuiti sa isi autoadministreze astfel de medicamente over the counter doar daca acuzele sunt minore. Febra, durerea intensa sau modificarile locale importante trebuie tratate de catre medic.
In perioada in care se afla sub tratament, specialistii recomanda pacientilor:
- Sa citeasca atent informatiile cuprinse in prospectul medicamentului
- Sa nu depaseasca doza maxima recomandata
- Sa nu ia anumite medicamente la care au dezvoltat in antecedente reactii alergice
- Sa isi anunte medicul cu privire la eventualele interdictii medicamentoase care i-au fost impuse in trecut
- Femeile sa anunte medicul daca sunt insarcinate - in aceasta situatie sa nu ia alt antialgic decat acetaminofen
- Sa nu administreze aspirina persoanelor sub 20 de ani.
- Intensificarea in gravitate a acuzelor vechi
- Aparitia unei eruptii tegumentare, a unor simptome ce mimeaza gripa
- Aparitia unor papule
- Dezvoltarea locala a semnelor de infectie cutanata
- Aparitia unor semne si simptome noi, cu caracter agravant si rapid evolutiv.
Racul-de-râu (lat. Astacus astacus) aparține crustaceelor, din clasa Malacostraca, ordinul Decapoda (zece picioare), corpul este împărțit în cefalotorace și abdomen, fiind acoperite de o crustă calcaroasă. Prima pereche de picioare s-a transformat în clești puternici, celelate perechi servesc la deplasare. Racul-de-râu este animal acvatic ce respiră cu ajutorul branhiilor situate la baza picioarelor, sub cele două branhiostegite aflate de o parte și alta a toracelui. Este activ mai ales noaptea. Specia este sensibilă la calitatea apei, prezența lui în habitat indicând o apă sănătoasă (nu neapărat potabilă). În perioada de năpârlire vulnerabilitatea lor crește, corpul fiind moale.
de calcar din stomac,care intareste pielea datorita calcarului se produce efervescenta).Pielea contine 2 pigmenti:albastru(care se distruge prin fierbere) si rosu. Corpul este alcatuit din doua parti:cefalotorace si abdomen. Pe cefalotorace exista: -doua perechi de antene formate din articole:una mai scurta si bifurcata,a doua mai lunga; -2 ochi compusi din mai multi ochi simpli,asezati in varful unor pedunculi cârnoși;racul vede bine in toate partile; -gura asezata ventral,prevazuta cu falci taioase; -5 perechi de picioare inegale,articulate,asezate ventral. Abdomenul,mai subtire decat cefalotoracele,este format din 7 segmente prevazute cu muschi puternici.Pe patrea ventrala a primelor 5 segmente se afla cate o pereche de picioruse mici.Al 6-lea si al 7-lea segment latit formeaza inotataoarea codala. In apa,racul inoata,indoind abdomenul si lovind apa cu inotatoarea codala.Apa este impinsa cu putere inainte,iar corpulse deplaseaza inapoi.Pe fundul apei,racul merge cu ajutorul ultimelor 4 perechi de picioare. Racul se hraneste cu animale,cu resturi de plante si cu cadrave de animale,curatind apa.Le apuca cu clestii,le taie si le aduce la gura.Este un animal omnivor. Antenele il ajuta la pipait si mirosit. In camerele branhiale,de pe laturile cefalotoracelui,formate prin indepartarea crustei de corp,se gasesc branhiile cu rol in respiratie.Branhiile sunt bogat vascularizate.Sunt prinse de baza picioarelor si continuu scaldate de apa,de unde retin oxigenul. Inima are forma pentagonala si sangele este de culoare albastra. Racul se inmulteste prin oua.Toamna,in octombrie,femele depune aproximativ 200 de oua care se prind de piciorusele abdomenului.In luna mai,ies racusorii.Ei raman fixati pe abdomenul mamei aproximativ 10 zile.Dupa 4-5 ani devin adulti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu